Glioamele cerebrale ale adultului – cele mai frecvente tumori primare ale creierului

0
23

  • Autor: Dr. Gheorghe Ungureanu
  • Medic Specialist Neurochirurg
  • Neurochirurgie Spinală | https://ncs.doctor/

Glioamele sau tumorile gliale este numele generic acordat unui grup de tumori ale creierului care denumeşte tumorile ce iau naştere din celulele gliale.

Aceste celule ale sistemului nervos oferă în mod normal suport neuronilor, menţin homeostazia (echilibrul fiziologic), contribuie la formarea de mielină (substanţă cu rol în conducerea impulsurilor nervoase) şi la protejarea neuronilor.

Tipuri de glioame

Glioamele sunt de mai multe tipuri: astrocite, oligodendrocite, celule ependimare şi microgliale. Tumorile care iau naştere din aceste celule poartă în denumirea lor numele celulei de origine. Aşadar, glioamele cele mai frecvente sunt astrocitoamele, oligodendroglioamele şi ependimoamele.

Dintre acestea, de departe cele mai frecvente tipuri tumorale sunt astrocitoamele şi oligodendroglioamele.

CITESTE PE EVZ.RO: Moartea lui Mărculescu. E tot în stare de şoc!…
CITESTE PE CAPITAL.RO: Redevine obligatoriu de astăzi, 1 iulie! Decizie…

Glioamele şi, în mod special, astrocitoamele sunt clasificate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în patru categorii de malignitate, de la I la IV.

Astrocitoamele de gradul I şi II poartă denumirea de glioame de grad mic (malignitate redusă).

Astrocitomul de gradul I, care mai este denumit astrocitom pilocitic, este considerat ca având un grad de malignitate foarte redus şi este cel mai frecvent gliom la copii, apărând extrem de rar la adult. Glioamele de grad II apar mai frecvent la adultul tânăr şi, spre deosebire de astrocitomul pilocitic, ele sunt caracterizate prin faptul că pot evolua şi se pot transforma în tumori cu o malignitate mai mare.

Tumorile de tip III sunt denumite glioame anaplazice, au un grad de malignitate mai crescut şi, împreună cu tumorile de grad IV, sunt cunoscute ca glioame de grad înalt.

Tumorile de gradul IV, care derivă cel mai frecvent din celule astrocitare, mai poartă numele de glioblastom şi sunt, din păcate, cel mai frecvent tip tumoral întâlnit la adulţii de peste 40 de ani.

Tumorile gliale ale adultului sunt caracterizate prin faptul că ele pot evolua de la un tip de malignitate la altul. Cu alte cuvinte, un gliom de grad II se poate transforma în unul de gradul III şi ulterior IV.

Tocmai de aceea tratamentul acestor tumori trebuie să fie prompt şi abordat de o echipă multidisciplinară, formată din medici neurochirurgi, neurologi, oncologi şi psihologi.

Semnele şi simptomele glioamelor

În funcţie de gradul de malignitate, aceste tumori vor creşte într-un ritm diferit şi simptomatologia pe care o vor determina va fi caracteristică vitezei de creştere şi zonei în care cresc.
Cu cât tumora creşte într-un ritm mai lent, cu atât mai insidioase sau mai puţin caracteristice sunt simptomele.

Glioamele de grad mic se manifestă cel mai frecvent până la vârsta de 40 de ani printr-o criză epileptică la un pacient care nu este cunoscut în antecedente cu epilepsie sau cu cefalee (durere de cap) care debutează insidios şi este persistentă.

Prin contrast, glioamele de grad înalt au o viteză de creştere mult mai mare şi vor determina cel mai frecvent simptome prin efectul de compresiune asupra creierului din jurul tumorii. Aceste tumori se vor prezenta mult mai frecvent prin semne de hipertensiune intracraniană (sau presiune crescută în interiorul craniului), cum sunt cefaleea intensă, episoadele de vomismente nelegate de alimentaţie şi somnolenţa excesivă.

Alteori, aceste tumori pot apărea în zone ale creierului care sunt legate de anumite funcţii, cum ar fi, de exemplu, funcţia motorie. Aceşti pacienţi vor prezenţa simptome caracteristice zonei în care a apărut tumora, precum dificultăţi de mişcare a unui membru sau a unei părţi a corpului, tulburări de vorbire, de vedere, care se vor manifesta la început mai uşor şi vor creşte în amplitudine pe măsură ce tumora evoluează.

Uneori, tumorile pot determina tulburări mai subtile, cum ar fi tulburările de memorie, greutate în exprimare sau probleme de calcul matematic simplu. Aceste simptome sunt frecvent observate de persoanele din jurul pacientului, nu de către acesta.

Deoarece simptomele pe care aceste tumori le determină sunt foarte diverse şi pentru că este extrem de important ca tratamentul lor să înceapă cât mai devreme, este esenţial ca pacientul să se adreseze medicului încă de la primele semne.

Orice criză epileptică la un pacient care nu este cunoscut în antecedente cu epilepsie, cefaleea prezentă pe parcursul a mai multor zile care creşte în intensitate şi nu răspunde la medicaţie sau orice simptom neurologic, cum ar fi tulburările de vorbire sau de mişcare care debutează brusc, trebuie să determine pacientul şi familia acestuia să se adreseze cât mai rapid unui medic.

Principala investigaţie pe care un medic o va indica şi care arată cu precizie care este zona creierului implicată, extinderea tumorii şi care ghidează tratamentul ulterior este investigaţia prin rezonanţă magnetică (IRM sau, aşa cum este mai bine cunoscută, RMN-ul cerebral).

Medicul poate solicita ca această investigaţie să fie făcută cu substanţă de contrast, deoarece acest lucru permite o oarecare diferenţiere între tipurile de tumori.

Tratamentul glioamelor cerebrale

Tratamentul glioamelor este, aşa cum am spus, unul multidisciplinar. El începe cel mai frecvent cu tratamentul chirurgical.

Neurochirurgia are ca scop scăderea cantităţii de tumoră rămasă, astfel încât tratamentele ulterioare, dacă sunt necesare, să fie cât mai eficiente, să scadă efectul de compresiune asupra creierului sănătos, şi obţinerea specimenului tumoral care va ghida tratamentul ulterior în funcţie de tipul tumorii.

De cele mai multe ori, neurochirurgul va încerca să rezece cât mai mult din tumoră, dar la nivelul creierului prezenţa atâtor centri importanţi face ca rezecţia tumorii în totalitate să nu se poată face de multe ori decât cu nişte deficite inacceptabile neurologice. Din acest motiv, medicul va trebui să pună întotdeauna în balanţă, prin discuţii cu pacientul şi familia acestuia, cât de agresivă va fi intervenţia chirurgicală.

Atunci când tumora este localizată într-o zonă a creierului foarte importantă pentru anumite funcţii, chirurgia va fi limitată, astfel încât să distrugă cât mai puţin din creierul din jurul tumorii.

Cel mai frecvent, glioamele iau naştere în substanţa albă a creierului, care este formată în prelungirile neuronilor. Tumorile se infiltrează printre aceste prelungiri în creierul sănătos, astfel încât mereu există nişte celule tumorale restante, chiar şi după o operaţie în care s-a reuşit rezecţia completă a tumorii.

De aceea, în funcţie de tipul tumorii, după intervenţia chirurgicală, pacientul va trebui de foarte multe ori să urmeze un tratament oncologic.

În glioamele de grad înalt, după intervenţia chirurgicală, va urma un tratament compus din chimio- şi radioterapie, al cărui rol este să distrugă celulele rămase după intervenţia chirurgicală.

În glioamele de grad mic, atunci când neurochirurgul a reuşit să rezece complet tumora, pacientul va rămâne în observaţie, repetând la anumite intervale RMN-ul cerebral, pentru a surprinde orice recidivă tumorală la timp, astfel încât tratamentul să fie cât mai precoce.

În tumorile cerebrale, controlul medical regulat joacă un rol foarte important. Controalele imagistice şi medicale trebuie să fie făcute conform indicaţiilor, indiferent dacă pacientul se simte bine sau nu. De foarte multe ori, tumorile pot recidiva fără să dea niciun fel de simptom şi pacientul nu trebuie să se lase păcălit de faptul că se simte foarte bine şi să ignore controlul medical regulat.

Un rol important îl au familia şi apropiaţii pacienţilor cu astfel de tumori. Aşa cum menţionam, de multe ori tumorile pot determina simptome subtile de schimbare a comportamentului, care vor fi observate de către cei din jur. În astfel de situaţii, aceştia trebuie să îndrume pacientul către medic.

O tumoră cerebrală şi diversele tratamente ale acesteia pot determina în plus alte modificări în modul în care pacientul se comportă pe parcurs şi rolul de înţelegere şi suport moral pe care familia şi prietenii îl au în aceste momente devine o componentă-cheie a tratamentului.

Acest articol poate acoperi doar o serie din lucrurile esenţiale despre glioame. Sunteţi încurajaţi să citiţi mai multe lucruri, din surse avizate şi să discutaţi diferitele aspecte cu medicul dumneavoastră, care vă poate îndruma şi orienta pe parcursul acestei dificile încercări pentru dumneavoastră sau pentru cineva apropiat.

În cazul în care doriţi să îmi adresaţi întrebări, vă stau la dispoziţie pe pagina de Facebook Sfatul Neurochirurgului sau la adresa de e-mail [email protected]